PITULICE, pitulici, s. f. Pasăre mică care trăiește iarna la noi, cu penele brune-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pîntece (Troglodytes troglodytes). Țupăiau în preajma mea pitulici mici cît alunele, cu piciorușe de ațe de paianjen. SADOVEANU, Î. A. 58. Grangurii și mierlele cîntau... țărcile neliniștite țineau ison; pitulicile chemau sfioase sara în frunzișuri. id. O. I 316. Cîntă-n cobză-acum buhaiul Cel cu gîtul strîmb, Mierla șuieră cu naiul, Cu cimpoiul cîntă cioara, Pitulicea cu vioara, Bufnița c-un drîmb. COȘBUC, P. II 36. – Pl. și: pitulice (ODOBESCU, S. III 181).