plămîn (plămîni) s. m. – Pulmon, bojog. – Var. plumînă, plămîi. Mr. pălmună (plimună), istr. plumăre. – Lat. pulmonem (Pușcariu 1344; REW 6833), cf. it. polmone, prov. polmo, fr. poumon. Rotacismul din istr. arată că e vorba de un cuvînt tradițional; pentru metateza *plumonem cf. rovig. piamon, sicil. primuni, calabr. premune. Mai puțin probabil der. din gr. plenmou (Diculescu, Elementele, 449 și 475) sau din ngr. plemóni (Titkin; Candrea). Uz general. (ALR, I, 45). [Art. 6476]