pocnit², ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: iți, ~e / E: pocni] 1 a (D. oameni) Care a primit o lovitură. 2 a (Pex; d. oameni) Rănit în urma unei lovituri. 3-4 smf, a (Arg) (Om) nebun. 5 sma (Buc; în imprecații; în legătură cu verbul „a se duce”) Diavolul. 6-7 a Crăpat sau spart cu violență și, de obicei, cu zgomot. 8 a (Spc) Fisurat. 9 a Rupt prin întindere, solicitare prea mare.