pogmată, (pomată), s.f. – (reg.) 1. Cele două ațe cu care se leagă cămașa la gât (Bârlea, 1924). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. pomată, cu sensul de „manșetă simplă sau având cusături la încrețitura mânecii unei cămăși” (loc. Biserica Albă) și „bentiță la pieptul cămășii de unde pornesc încrețiturile” (Plăiuț). 2. Partea brodată de la gura cămășii femeiești (Lenghel, 1979). – Cf. pomneată, pomană (MDA).