PONIVOS, -OASĂ, ponivoși, -oase, adj. (Rar, și în forma ponihos) Care are un defect de vedere, care nu vede bine, miop; cu urdori la ochi, urduros. Iar morariul Unge carul, Morărița Tigăița, Moraru-i cam ponihos Și dă untura pe jos! MARIAN, S. 51. ♦ Fig. (Și substantivat, mai ales ca termen de ocară) (Cel) care face lucrurile ca și cînd n-ar vedea bine; prosț, nătîng. Uite cum se burzuluiește ponihosul, bată-l dumnezeu. REBREANU, I. 73. Nu trînti obloanele, ponivosule, că nu sînt de fier. DELAVRANCEA, H. TUD 19.- Variante: ponevos, -oasă (PANN, la CADE), ponihos, -oasă adj.