PORTULACĂ, portulace, s. f. (Bot.) Plantă erbacee decorativă, care crește printre pietre, cu frunzele cărnoase și florile galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora); agurijoară. Pentru a stîrpi omizile de pe pomi, să iei o buruiană care se cheamă portulacă, adică picior-de-găină, să o amesteci cu oțet și să stropești pomii. ȘEZ. XV 109. (Și în forma portolac) Pe-aici a fost odată un castel Cu brîu multicolor de portolac. TOPÎRCEANU, P. 268. – Variante: portolac, portulac s. m.