poteraș [At: (a. 1820) URICARIUL IV, 218/14 / V: (îvr) ~tir~, (reg) ~reaș sn, ~reșe snp, ~tireș smn / Pl: (1-4, 6) ~i, (5-9) ~e / E: poteră + -aș] 1 sm Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră (1) Si: nefer. 2 sm (Buc; Dob) Gonaci la vânătoare. 3 sm (Reg; hip; îf potireș) Copil ștrengar. 4 sm (Reg) Arac cu capetele ramificate în formă de „V”, care susține vița de vie încărcată cu struguri. 5 sn (Reg; îf potereaș) Țăruș pe care se leagă funia cu care se priponește un cal Si: pripon, (reg) stănog. 6 smn (Reg) Rădăcini și parte de jos a tulpinii plantelor de cultură rămase în pământ după secerat sau după tăiatul porumbului. 7 sn (Reg; îf potiraș) Lăstar crescut din rădăcina pomilor. 8 sn (Reg; îf potireș) Lemn mic. 9 sn (Reg) Om foarte mic, scund.