potivnic, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu miros de piper și flori roșii (Asarum europaeum L.); Buruiana-frigurilor, chipăruș, piperul-lupului: „Vai, săracu, voinicu, / Că nu ști ce i-i leacu, / Leacu i potivnicu” (Bilțiu 1999: 328); „Era slatină în bărbânță și în ea puneai potivnic (…). Cu ele se lecuiau de ciumă” (idem). Folosit în medicina populară contra tuberculozei și a frigurilor (Borza 1968: 25). – Cf. srb. kopitnik (MDA).