potivnic, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu miros de piper și flori roșii (Asarum europaeum L.); Buruiana-frigurilor, chipăruș, piperul-lupului: „Vai, săracu, voinicu, / Că nu ști ce i-i leacu, / Leacu i potivnicu” (Bilțiu, 1999: 328); „Era slatină în bărbânță și în ea puneai potivnic (…). Cu ele se lecuiau de ciumă” (idem). ♦ (med. pop.) Contra tuberculozei și a frigurilor (Borza, 1968: 25). – Var. a lui popilnic (cf. srb. kopitnik) (MDA).