POVESTITOR, -OARE, povestitori, -oare, s. m. și f. Persoană care știe să povestească, să spună povești; povestaș. Ș-au mai rămas cîțiva bătrîni ce-și aduc aminte de lucrurile și de oamenii despre care vorbește marele povestitor de la Humulești. SADOVEANU, E. 118. Din copilărie, izvorau parcă din nou la ureche șoaptele povestitorilor cu frunți încrețite și cu ochi lucitori. id. O. VI 528.