prelucă, preluci, s.f. – Rariște, poiană mică înconjurată de dealuri, pe valea unei ape. ♦ (top.) Preluca, masiv delimitat la sud și vest de defileul Lăpușului, iar în nord de un abrupt de falie, înalt de 200-400 m, care îl desparte de depresiunea Copalnic; înălțimea medie 700-800 m, cu un maximum, în partea nordică, de 810 m (Posea, 1980: 40); Preluca Veche, Preluca Nouă, sate aparținând de comuna Copalnic Mănăștur. – Din ucr. preluka < luka „pajiște, luncă” (Scriban, DLRM, DER, MDA), bg. proluka (Candrea, cf. DER), srb. preluka (MDA).