PRESCURĂ, prescuri, s. f. (În religia creștină) Un fel de pîinișoară mai ales în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se pregătește cuminecătura și se taie anafura. Și din mîna popii, multă vreme, n-a luat nici colac, nici prescură. DELAVRANCEA, S. 191. A dat drumeței un corn de prescură și un păhăruț de vin. CREANGĂ, P. 91. Tremură popa să moară... Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. – Accentuat și: prescură.