prun (pruni), s. m. – Perj (Prunus domestica). – Mr., megl. prun. Lat. prūnus (Pușcariu 1392; Candrea-Dens., 1453; REW 6800), cf. calabr. prunu, sp. pruno. – Der. prună (mr., megl. prună), s. f. (fructul prunului), poate direct din lat. prūna (REW 6798, unde se indică forma *prūnea, care nu se potrivește pentru rom.), cf. sard. pruna; prunar, s. m. (cultivator de prune; insectă, Rhynchites cupreus); prunet, s. n. (livadă de pruni); prunărie, s. f. (livadă de pruni). Din rom. provine rut. pruni (Candrea, Elemente, 406), ngr. ποῦρνο.