PĂMÎNTESC, -EASCĂ, pămîntești, adj. De pe pămînt; p. ext. omenesc. Un luceafăr pămîntesc, Cu chip dulce, femeiesc. ALECSANDRI, P. P. 182. Toate dau și primesc razăm în pămînteasca viață. CONACHI, P. 290. ♦ (Rar) Al unui teritoriu, al unei regiuni, al unui ținut, al unei țări. ◊ Expr. Obiceiul pămîntesc = obiceiul pămîntului, v. pămînt (6). Ciubucele... se înfățișară pe dată dinaintea lor, după obiceiul pămîntesc. GANE, N. III 131. ♦ (În opoziție cu bisericesc, rar) Care ține de autoritatea statului; laic, civil. În același timp dumneata du-te la stăpînirea pămîntească în Piatră... și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72.