RAC subst. 1. – (Moț); Racu, ard. (Met 277; Paș; Mar); -l, mold. 2. Răcul log., olt. (Sur VI); -escu, T. (RI XIV 145); -iști s.; -a, țig. (16 B IV 16); Raco (Ard). 3. Cu suf. onomastic -a, Raca fam. (Hațeg). 4. Râca b. (Puc) și s. (17 B IV... ). 5. Racea (16 B V 200); – călăraș 1655 (Sd IV 38); – olt. (Gorj 94). 6. Răcea, St. (16 B V 465); Răc/ești s., mold. (Sur XI); -eni s. sau < adj. rece, var. „răce”. 7. Răcoasa s. < subst. „loc bogat în raci”. 8. Răcușana s. 9. Cf. Racăl, Oprea (Giur 274). 10. + -otă: Racotă, Ioan, munt. (Fil); – Miho 1620 (IO 51). 11. Racoș din Bîrsa (Sd X).