RAZNĂ, razne, s. f. Faptul de a se răzleți, răzlețire. Prostia pîndește mintea omului cum pîndesc lupii razna oilor. DELAVRANCEA, H. T. 129. ♦ Fig. Deviere, digresiune. Reținută și măiestrită, fără lăbărțări, razne și prisosuri, ea [conversația] învăluia în mreje puternice, uimea, răpea, fermeca. M. I. CARAGIALE, C. 14.