ráză f., pl. e (lat. radia, n. pl. colectiv d. radium = rădius, rază; it. raggio și razza, pv. rai, fr. rai [scris maĭ mult rais], rayon, cat. raig, sp. rayo, pg. raio). V. deraz). Dungă luminoasă: razele soareluĭ, ale luniĭ. Fig. Licărire, aparență: o rază de speranță, supt raza inocențeĭ. Colț de stea: o stea cu cincĭ raze. Geom. Linia dusă din centru cerculuĭ pînă la circumferență (adică jumătate de diametru). Periferie, cuprins, interior (adică locu pînă unde figurat se întind razele care pleacă din centru): în raza orașuluĭ, pe o rază de zece chilometri (V. raĭon). Razele X orĭ ale luĭ Roentgen, raze luminoase care nu se văd cu ochiu și care, cînd trece un curent electric, țîșnesc dintr’un vas în care vidu e foarte înaintat (V. tubu luĭ Crookes): razele X străbat aproape toate corpurile opace la lumină, impresionează plăcile fotografice, iluminează substanțele fluorescente și aŭ proprietățĭ terapeutice.