REDAN, redane, s. n. 1. (Mil.) Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi cu vîrful în afară, cu aripile egale și folosită pentru a înlesni apărarea unei treceri. Dinspre tabia Abdul-Cherim, din redanul scurmat în coastele ei... venea un foc iute de puști care izbea din plin șirurile servanților. SADOVEANU, O. VI 30. Burcel în șanț moare zdrobind O tidvă păgînească. Șoimu-n redan cade, răcnind: Moldova să trăiască! ALECSANDRI, O. 240. 2. Aliniere a clădirilor de-a lungul unei străzi astfel încît un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă.