5 definiții pentru rocoșelnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rocoșelnic sm [At: N. COSTIN, LET. II, 53/32 / Pl: ~ici / E: rocoși + -elnic] (Înv) Răzvrătit.
ROCOȘELNIC s. m. (Mold.) Rebel, răzvrătit, răsculat. Că așea s-au tocmit, de domnul râu face rocoșialnic pe slugă, iară sluga rea face pre stăpîn tiran. NCCD, 292; cf. N. COSTIN. Etimologie: rocoși + sul. -elnic. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. rocoșan, rocoșitor, zurba (1), z u r b a g i u.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rocoșélnic, -ă adj. (d. a se rocoși). Vechĭ. Rebel (Let. 2, 47).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROCOȘELNIC adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rocoșelnic adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rocoșelnic
rocoșelnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)