ROCOȘELNIC s. m. (Mold.) Rebel, răzvrătit, răsculat. Că așea s-au tocmit, de domnul râu face rocoșialnic pe slugă, iară sluga rea face pre stăpîn tiran. NCCD, 292; cf. N. COSTIN. Etimologie: rocoși + sul. -elnic. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. rocoșan, rocoșitor, zurba (1), z u r b a g i u.