rugină sf [At: COD.VOR. 132/10 / Pl: ~ni, (reg) ~ne / E: ns cf lat aerugo, -inis] 1 Substanță brună-roșcată, sfărâmicioasă, formată prin oxidare pe obiectele de fier Si: (Mun) rugineală (1). 2 Pojghiță brună pe pietre produsă prin oxidarea minereurilor cu fier Si: (Mun) rugineală (2). 3 (Reg) Nume dat animalelor domestice cu pete ruginii. 4 (Reg) Jeg. 5 (Prin metonimie, adesea, ca epitet precedând termenul calificat de care se leagă prin prepoziția „de”) Armă veche uzată, deteriorată Si: rablă (1), ruginitură (2). 6 (Pop; fig) Bătrân ramolit. 7 (Reg) Om leneș. 8 (Reg) Om de nimic. 9 (Fig) Idee, teorie, mentalitate înapoiată. 10 (Fig) Om retrograd. 11 Boală infecțioasă a plantelor, cauzată de ciuperci microscopice, cu apariția unor pete brune, ruginii pe frunze, tulpini sau inflorescențe Si: (reg) mucigai Vz mană. 12 (Îvr) Mălură. 13 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată spre vârf, cu flori galbene-aurii Si: (reg) cruguliță (3), lemnul-Domnului (Senecio jacobaea). 14 (Bot; îc) ~-de-baltă Plantă din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, cu frunze lungi cu țepi pe margini și foi gălbui (Senecio paludosus). 15-17 (Bot) Pipirig (Juncus effusus, conglomeratus și inflexus). 18 (Bot) Mălaiul-cucului (Lazula pilosa). 19 Insectă mică, roșie, care trăiește pe spicele grâului.