23 de definiții pentru rânză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂNZĂ, rânze, s. f. 1. (Pop.) Pipotă. 2. (Pop.) Stomac. ♦ (Reg.) Nume date unor boli de stomac. – Cf. alb. rrëndës „cheag”.

rânză1 sf [At: (a. 1652) TDRG / V: (reg) ~nsă, răn~ / Pl: ~ze, (reg) rânzi, ~zuri / E: ns cf alb rrëndës „cheag”] 1 (Pop) Stomac. 2 (Îe) A se împăca cu ~za A mânca (pe săturate). 3 (Îe) A i se întoarce (cuiva) ~za pe dos A i se face greață. 4 (Îae) A se enerva (5). 5 (Îe) A avea ~ domnească A fi bolnav de stomac. 6 (Îe) A crăpa sau a plesni (în cineva sau a-i crăpa cuiva) ~za (de ciudă, de necaz etc.) A fi foarte necăjit. 7 (Îae) A fi furios. 8 (Îe) A avea ~ fierbinte A se înfuria ușor Si: a fi iute. 9 (Îe) A fi cu ~za mare sau a avea ~za prea mare A fi necăjit. 10 (Îae) A fi mânios. 11 (Îe) A nu mai încăpea ~za în cineva A fi nervos, iritabil, rău. 12 (Trs) Mânie. 13 (Îe) A-l mânca (pe cineva) ~za (sau o ~) A fi furios. 14 (Buc) Putere. 15 (Pop) Pipotă. 16 (Reg; șîs ~ umplută) Mezel preparat din cecumul porcului, umplut cu came, grăsime și măruntaie. 17 (Reg; îas) Tobă mică. 18 (Pex; reg) Abdomen. 19 (Îe) A avea (sau a face) ~ A face avere Si: a se îmbogăți. 20 (Îe) A-i slăbi (cuiva) -za A sărăci. 21 Osânză. 22 (Îe) A fi în ~za părinților A trăi pe seama părinților. 23 (Îae) A moșteni avere de la părinți. 24 (Reg) Numele unor afecțiuni digestive caracterizate prin dureri abdominale și grețuri (ptoză gastrică, dispepsie etc.). 25 (Îvr; fig) Străfund. 26 (Bot) Florile (amenți) de arin (Alnus glutinosa). 21 (Bot) Flori (amenți masculi) de alun (Corylus avelana). 28 (Bot) Rizom de clopoței (Campanula rapunculoides). 29 Dudă.

RÂNZĂ, rânze, s. f. 1. (Reg.) Pipotă. 2. (Pop. și fam.) Stomac. ♦ (Reg.) Nume date unor boli de stomac. – Cf. alb. rrëndës „cheag”.

RÂNZĂ ~e f. 1) Stomac de pasăre; pipotă. 2) fam. Stomac de om. / cf. alb. rrëndës

rânză f. mugur lung în formă de omidă (la alun, fag, mesteacăn). [Slav. RENSA, floarea amentaceelor, mățișor].

rânză f. 1. stomac; 2. pipotă: rânză de dropie AL. [Macedo-rom. rândză = albanez RĂNDĂS, chiag].

rînză1 s.f. 1 (pop.) Stomac. ◊ (med.; reg.) Răsturnatul rînzei v. răsturnat. ◊ expr. A se împăca cu rînza = a se sătura. A i se întoarce (sau a i se răsturna) rînza pe dos = a i se face greață. A avea rînză fierbinte = a se înfuria ușor. A fi cu rînza mare sau a avea rînza prea mare = a) a fi necăjit; b) a fi furios. A nu mai încăpea rînza în cineva = a fi nervos. A crăpa (sau plesni) (în cineva) rînza (de ciudă, de necaz etc.) = a) a fi foarte supărat; b) a fi foarte nervos, foarte furios. A fi tare în rînză v. tare. 2 (pop.) Pipotă. L-am doftorit... cu rînza de dropie arsă (ALECS.). 3 (reg.) Abdomen, burtă. ◊ expr. A avea (sau a face) rînză = a se îmbogăți. A-i slăbi cuiva rînza = a sărăci. ♦ Osînză. 4 (reg.) Nume dat unor boli digestive, caracterizate prin dureri abdominale și grețuri. • pl. -e. / cuv.autoh.; cf. alb. rrëndës „cheag”.

RÎNZĂ, rînze, s. f. 1. (Regional) Pipotă. Să mănînce mai sau rînză de pasere. ȘEZ. III 150. 2. (Familiar) Stomacul omului sau al animalelor (uneori considerat ca sediu al sentimentelor sau al puterii, v. inimă). Mai toarnă-mi un pahar, mă Neculăieș, că crapă rînza în mine. SADOVEANU, P. M. 303. Auzi d-ta, noi nu știm cum să-l mai ținem pe maniacul ăla pe vîrful degetelor și poftim... d-ta îi întorci rînza pe dos. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. Ajungînd la un izvor limpede ca cristalul, se puse puținel să odihnească și să se împace cu rînza, ca astfel să poată merge mai departe. BOTA, P. 48. ♦ Numele popular al unor boli de stomac. Rînza... se cîștigă din ridicături peste măsură. ȘEZ. IV 25.

2) rînză și (Trans. Olt.) rînsă f., pl. e (vsl. rensa, ament, mugur, cîucure, infl. de rînză 1). Ament.

1) rînză f., pl. e (vsl. rendza [Bărb. Ind. 251]. Cp. și cu alb. răndăs, dim. rănd-ză, cheag, organu care conține cheagu, de unde și mrom. arîndză. D. rom. vine rut. rýndzĕa, pol. renska, slovac rynska). La rumegătoare, acea parte a stomahuluĭ care conține cheagu. Pipotă, stomah de pasăre saŭ (iron.) și de om (Mold. Munt. est): Maĭ bine să crăpe rînza de cît să rămîĭe (nemîncată) brînza = maĭ bine să-țĭ fie răŭ de cît să rămîĭe’n hîrgăŭ (Prov.)! O boală caracterizată pin greață. A ți se’ntoarce rînza pe dos, a ți se face mare greață. V. bătucă, pipotă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rânză (pop.) s. f., g.-d. art. rânzei; pl. rânze

rânză (pop.) s. f., g.-d. art. rânzei; pl. rânze

rânză s. f., g.-d. art. rânzei; pl. rânze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂNZĂ s. v. abdomen, burtă, osânză, pântece, stomac.

RÎNZĂ s. (ANAT.) pipotă, (reg.) bătucă, morișcă, mură, pipoașcă, rîșnitoare, rîșniță. (~ de pasăre.)

rînză s. v. ABDOMEN. BURTĂ. OSÎNZĂ. PÎNTECE. STOMAC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rînză (-ze), s. f.1. Ament, mîțișor, mugur etc. – 2. (Bucov.) Franjuri care ornează punga de tutun. – 3. Pipotă. – 4. Cheag. – 5. Stomac în general. – Var. Olt., Trans. rînsă (sensul 1). Mr. arînză. Cuvînt foarte discutat, la care se consideră în general că sensurile 1 și 2 reprezintă un cuvînt diferit de celelalte sensuri. Această separare este puțin convingătoare; cel mai probabil ar fi să se pornească de la un cuvînt de bază care să reprezinte ideea de „ciucure”, aplicabilă în același timp la mîțișor și la pipotă, cf. fr. glande „glandă” din gland „ciucure, franj”. Așa fiind, pare că trebuie să se pornească de la sl. ręsa „mîțișor, mugure” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 313; Philippide, Principii, 159; Rosetti, III, 92; Conev 89; origine admisă pentru primele sensuri ale cuvîntului de Tiktin și Candrea; combătută pentru cele din urmă de Petrovici, Dacor., X, 144), cf. bg. rĕsa „ament”, sb. resa „ament; ciucure; omușor”, pol. rzęsa „spic”. Explicația semantică pare evidentă, căci pipota seamănă cu un ciucure. Fonetismul este mai dificil de explicat, deoarece rezultatul normal rînsă, sr fi trebuit să se păstreze în general; e posibil să fi intervenit o analogie cu cuvintele compuse cu suf. - (cf. cinteză pupăză, coacăză) sau terminate în - (barză, brînză, pînză), sau să fie datorat unei alte circumstanțe pe care o ignorăm, ca în ovăsovăz. Cîntărind îndoielile, această soluție pare preferabilă celei care se bazează pe alb. rëndës „cheag” (Pascu, II, 216; Phlippide, II, 731; Capidan, Raporturile, 516; Rosetti, II, 121), pentru că drumul de la „cheag” la „pipotă” este mai greu de explicat decît cel de la „ament” la „pipotă” și la „cheag”; fiindcă nu știm originea cuvîntului alb.; și fiindcă soluția nu pare posibilă fonetic, decît pe baza derivării *rëndë-zërëndzë, care pare forțată. Giuglea, Dacor., II, 643, propune soluția unui alb. rra-ni „cheag”, cu suf. -ză, care nu este nici mai simplă nici mai logică. Der. rînzișoară, s. f. (untișor, Ranunculus pedatus, R. aureus; cretușcă, Spiraea ulmaria), probabil datorită formei florilor; rînzoș, adj. (arțăgos, ticălos). Din rom. provine rut. ryndza, rynd(z)ja (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 409), pol. ryndza.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rânză, rânze, s.f. – 1. Pipotă. 2. Stomac. – Cf. alb. rëndës (Șăineanu, DEX, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. rëndës „cheag”, din i.-e. *rendh- „a rupe, a sfâșia, a despica” (Russu, 1970: 191). Cuv. rom. > ucr. ryndža (Scriban; Miklosich, Candrea, cf. DER), pol. ryndza (Scriban, DER), slov. rynska (Scriban).

rânză, -e, s.f. – 1. Pipotă. 2. Stomac. – Cuvânt autohton, cf. alb. rëndës „cheag” (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).

Intrare: rânză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânză
  • rânza
plural
  • rânze
  • rânzele
genitiv-dativ singular
  • rânze
  • rânzei
plural
  • rânze
  • rânzelor
vocativ singular
plural
rănză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rânză, rânzesubstantiv feminin

popular
  • 1. Pipotă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pipotă
    • format_quote Să mănînce mai sau rînză de pasere. ȘEZ. III 150. DLRLC
  • 2. Stomac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stomac
    • format_quote Mai toarnă-mi un pahar, mă Neculăieș, că crapă rînza în mine. SADOVEANU, P. M. 303. DLRLC
    • format_quote Auzi d-ta, noi nu știm cum să-l mai ținem pe maniacul ăla pe vîrful degetelor și poftim... d-ta îi întorci rînza pe dos. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. DLRLC
    • format_quote Ajungînd la un izvor limpede ca cristalul, se puse puținel să odihnească și să se împace cu rînza, ca astfel să poată merge mai departe. BOTA, P. 48. DLRLC
    • 2.1. regional Nume date unor boli de stomac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Rînza... se cîștigă din ridicături peste măsură. ȘEZ. IV 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.