salcîm m. (turc. salkym, strugure). Un frumos arbore leguminos papilionaceŭ care are florile așezate în formă de strugurĭ atîrnațĭ și care face păstărĭ (robinia pseudoacácia). – Și salcîmp (Munt.) și salcîn (Mold. nord). V. și băgrin, dafin, drog 1, mălin, rug și gledicie. – Salcîmu e originar din America de Nord, de unde, la 1630, Francezu Robin ĭ-a adus semințele în Francia, și de aci s’a răspîndit în Toată Eŭropa. În România a fost adus din sud, după cum arată șĭ numele luĭ. Se prinde și crește foarte ușor, și de aceĭa e întrebuințat acolo unde e nevoie. de plantațiunĭ grabnice. E foarte propriŭ gardurilor viĭ. Împreună cu cătina, poate forma o barieră foarte grea de străbătut. Poate ajunge pînă la o înălțime de 25 de metrĭ, ĭar lemnu luĭ e bun și de foc, și de construcție, maĭ ales că rezistă bine la umezeală. Sînt și varietățĭ cu florĭ galbene, violete saŭ roșiĭ. Înfrunzește după ceĭ-lalțĭ copacĭ, dar în schimb își ține frunzele pînă la sfîrșitu luĭ Octobre.