samar sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25^v/11 / V: (îrg) săm~, (înv) sagmariu, săgm~, săgnar, sâgmariu, signar, som~ / Pl: ~e, ~uri, (înv) ~i sm / E: bg самар, ngr σαγμάρια, σαμάρια] 1 Un fel de șa³ mare de povară, fără scări care se pune de obicei pe măgari, catâri, cămile etc. 2 Pereche de traiste în care se pune încărcătura și care se așază pe spatele unui animal. 3 (Pex) Încărcătură transportată pe spatele unui animal de povară. 4 (Reg; îe) A-și lega ~ul A deveni bogat. 5 Dispozitiv pentru transportul cărămizilor pe șantierele de construcție, alcătuit dintr-un panou de lemn care are fixată pe una dintre fețe o mică platformă, iar cealaltă față două chingi rezistente de piele, frânghie etc., pentru a putea fi purtat în spinare. 6 (Pop) Culme la acoperișul unei case. 7 (Înv) Cal de povară (cu samar (1)).