SCUTIRE, scutiri, s. f. 1. Acțiunea de a scuti și rezultatul ei; dispensă. Scutire de frecvență. 2. (Învechit) Exceptare de a presta anumite servicii; scutire de a plăti anumite dări. Vecinii, îndeobște colonizați, aveau scutirile și dreptățile lor. EMINESCU, N. 154. Acele imagini... ne aduc aminte pe faimosul marchiz al lui Beranger carele, în secolul nostru egalitar, visează scutiri și drepturi ce au fost de mult spulberate de suflarea limpezitoare a timpului. ODOBESCU, S. III 144.