seci sn [At: CANTEMIR, IST. 374 / V: (reg) săci / Pl: ~uri / E: slv сѣчь] 1 (Pop) Secătură (2). 2 (Reg) Pădurice rămasă dintr-o pădure mai mare Si: (reg) ciritei. 3 (Reg) Întăritură din copaci tăiați. 4 (Reg) Îngrăditură sau gard din crengi rămuroase Si: (reg) nimăt, gard viu. 5 (Reg; prc) Nuia (1). 6 (Pop) Loc (la stână) îngrădit, uneori acoperit, amenajat pentru adăpostirea oilor sau a altor animale Si: (reg) nimăt.