secĭ n., pl. urĭ (vsl. sĭecĭ, tăietură; nsl. sĭeč, copaci tăiați, gard viu; sîrb. seč, seča, rus. sĭeča, dărâmătură de copacĭ, măcel, rudă cu lat. sectio, secțiune. V. secĭuĭesc, șișcă, priseacă). Mold. Vechĭ (săcĭ). Parapet de copacĭ tăĭațĭ. Azĭ. Ciriteĭ, pădurice (rămasă dintr’o pădure mare): numaĭ săcĭu se maĭ vede pe cîmpiĭ (Neam. Rom. Pop., 2, 553). Mold. Gard de cătină orĭ de alte tufe ghimpoase pin care cresc și copăceĭ (la viĭ, capete de ogoare ș.a.). Trans. sud. Laz, loc de flneață făcut pin despădurire. V. sihlă.