SEMNĂTURĂ, semnături, s. f. Semnarea unui text de către autorul lui sau de către cel care și-l însușește; numele cuiva scris de propria lui mînă (și de obicei într-un fel greu de imitat) în josul unui text, ca o dovadă că redactarea îi aparține sau că este de acord cu ea; iscălitură. E scrisoarea ta? E scrisul tău? E semnătura ta? Recunoști? BARANGA, I. 188. Pe un petec de hîrtie, o mînă nedeprinsă cu scrisul trăsese un singur cuvînt: «Mulțumesc». Fără semnătură. Fără nimic. C. PETRESCU, C. V. 275. Desfăcu... scrisoarea cea mototolită din mîni... se uită pe ea, și fața lui se adînci din ce în ce. Ajunse la semnătură. EMINESCU, N. 76.