opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂNĂTOARE, semănători, s. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se seamănă anumite plante. Peste marea negricioasă a arăturilor, semănătorile treceau în rînduri dese, înlănțuite în uriașe agregate. MIHALE, O. 304.

SEMĂNĂTOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru semănat. /a semăna + suf. ~toare

semănătoáre f., pl. orĭ. Mașină de semănat. – În est să-.

SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

semănător2, ~oare a [At: M. COSTIN, LET. I, 8/4 / V: săm~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna2 + -ător] (Înv) Asemănător.

semănător1, ~oare [At: PSALT. HUR. 111v/22 / V: (pop) săm~, (înv) sămân~, ~mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna1 + -ător] 1 sm, (rar) sf Persoană care pune sau aruncă semințele necesare unei culturi în pământ (pregătit). 2 sm, (rar) sf (Pop) Persoană care aruncă boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 3 sf Unealtă sau mașină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole Si: (reg) mărcătoare, (înv) semănariță. 4 sm, (rar) sf (Rar; fig) Propovăduitor. 5 sm, (rar) sf (Rar; fig) Persoană care împrăștie nenorociri, necazuri etc.

SEMĂNĂTOR, -OARE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător.

SEMĂNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care seamănă. /a semăna + suf. ~tor

semănătór, -oáre s. Persoană care seamănă (v. tr.). – În est să-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semănătoare1 (mașină) s. f., g.-d. art. semănătorii; pl. semănători

semănătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoarei; pl. semănătoare

semănătoare2 (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoarei; pl. semănătoare

semănătoare1 (mașină) s. f., g.-d. art. semănătorii; pl. semănători

semănătoare (persoană) s. f., g.-d. art. semănătoarei; pl. semănătoare

semănătoare (mașină) s. f., g.-d. art. semănătorii; pl. semănători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMĂNĂTOARE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.

SEMĂNĂTOARE s. (AGRIC.) (reg.) mărcătoare.

SEMĂNĂTOR adj. v. analog, apropiat, asemănător, asemenea, corespondent, înrudit, similar.

SEMĂNĂTOR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.

semănător adj. v. ANALOG. APROPIAT. ASEMĂNĂTOR. ASEMENEA. CORESPONDENT. ÎNRUDIT. SIMILAR.

semănător s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

Intrare: semănătoare (mașină)
semănătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănătoare
  • semănătoarea
plural
  • semănători
  • semănătorile
genitiv-dativ singular
  • semănători
  • semănătorii
plural
  • semănători
  • semănătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: semănătoare (persoană)
semănătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănătoare
  • semănătoarea
plural
  • semănătoare
  • semănătoarele
genitiv-dativ singular
  • semănătoare
  • semănătoarei
plural
  • semănătoare
  • semănătoarelor
vocativ singular
  • semănătoare
  • semănătoareo
plural
  • semănătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semănătoare, semănătorisubstantiv feminin

  • 1. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărcătoare
    • format_quote Peste marea negricioasă a arăturilor, semănătorile treceau în rînduri dese, înlănțuite în uriașe agregate. MIHALE, O. 304. DLRLC
etimologie:
  • Semăna + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

semănător, semănătorisubstantiv masculin
semănătoare, semănătoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor agricol care seamănă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Împrăștia pe pămînt, cu mișcări de semănător, grăunțele spre care porumbeii dădeau năvală. PAS, Z. I 130. DLRLC
    • format_quote De departe i se arătară semănătorii înșirați pe ogoare. Veneau, cu fața către soare, zvîrlind cu dreapta sămînța bălaie de orz. SANDU-ALDEA, D. N. 287. DLRLC
    • format_quote Pășește-n țarină semănătorul Și-n brazda neagră, umedă de rouă, Aruncă-ntr-un noroc viața nouă, Pe care va lega-o viitorul. VLAHUȚĂ, O. A. 28. DLRLC
etimologie:
  • Semăna + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.