sfârcel sn [At: LIUBA-IANA, M. 111 / Pl: ~e / E: sfârc + -el] 1 (Reg) Bețișor de lemn în care se introduce țeava la suveica războiului de țesut Si: (reg) fus, huduleț, lemnuș, (reg) sfârceauă (1), solodeț, surcel.. 2 (Înv) Stinghie care susține fagurii într-un stup Si: (reg) sfârceauă (2). 3 (Reg) Piesă de lemn care alcătuiește stativul meliței Si: (reg) sfârceauă (3). 4 (Ban; csnp) Om înalt și diform Si: (reg) sfârceauă (4).