slujitor, ~oare [At: CORESI, EV. 31 / Pl: ~i, ~oare / E: sluji + -tor] 1-2 a, smf (Asr) Servitor (1). 3 smf (Asr; cu determinări care precizează sensul) Apelativ pentru specialiști, profesioniști în diferite domenii. 4 smf (Reg; îs) ~ de masă Paharnic la nuntă. 5-6 smf (Reg; rar; spc) Om (sau femeie) de serviciu. 7 sm (De obicei cu determinările „al altarului”, „bisericesc” etc.) Preot. 8 sm (Îvr; fig) Satelit (8). 9 sm (Înv) Oștean, călare sau pedestru, în slujba domnului țării, a unui boier etc. în evul mediu românesc 10 sm (Înv) Ostaș de țară în secolele XVI-XVIII. 11 smp (Înv; spc) Corp de oaste al călăreților și dorobanților. 12 sm (Îrg) Jandarm. 13 sm (Înv) Subaltern al marilor dregători domnești așezat la sate ca om (țăran) liber în evul mediu românesc. 14 sm (Înv; pex) Funcționar al statului feudal.