SORĂ subst. I. 1. Sora, frecvent prenume feminin, din vechime: (Cotr 305; – sora lui Ștefan cel Mare (Dm); Soră (Ștef). 2. Soară f. (Ard II 42). 3. Sorica f. (Cotr 553; Ins 265); f. dobr. (RI XI 208) etc. 4. Sorița f. (Dm; Ștef; BCI VII 71; Paș; C Ștef; 16 A I 353, 528, III 162; 17 A I 149). 5. Sorae f. (16 A I 182, II 206); Soroaie f., ard. (Paș). 6. + -an: Soran de Hațăg, Maftei, 1798, care semnează în 1816: Matiaș Sora (Ard II 110) Sorana f., act. 7. Surata f., 1546 (Glos) < subst. surată. II. Forme apropiate. 1. Sorea, nume valabil a) pentru femei: Sorică zisă și Sorea (16 B II 380, IV 217, 296; 16 A III 127) și b) de bărbați: Sorcă (16 B IV 104); – din Muscel (17 B I 99); c) sau n. de familie: – (16 A I 485; AO III 516; Sd XI 280 mold,). 2. Sorcu, V. (Isp I¹); Sorcescu, munt. (BG LIV 159). 3. Soracu 1530 (P Gov f° 16); Soraci, D. (17 A V 237); Sorăcea b., (Sd XVI). 4. Sorăcel Ion din Huși (BCI VII 69). 5. Sorlița t. (16 B IV 370), prob. sinc. < dim. sorulița. 6. Cf. Soroagă, N., mold., act. 7. Soroviți popa (17 B II 436, IV 434), ambele nume se pot explica și din subst. soare + sufixele -agă; -oviț.