strecurătoare sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) strecurător sn, ~ritoare, ~ric~ / Pl: ~ori / E: strecura + -toare] 1 Unealtă de gospodărie, de diferite mărimi și forme, având fundul cu găurele sau alcătuit dintr-o sită (de sârmă) folosită pentru strecurat lichide Si: (îvp) strecătoare (1), (reg) strecură, sită, sitică, sitișcă. 2 Pânză rară (de in, de cânepă etc.) sau săculeț de pânză prin care se strecoară laptele (la stână) sau în care se pune cașul, să se scurgă de zer. 3 (Reg) Obiect de piatră sau de fier care se pune pe vatră sub lemnele aprinse, cu scopul de a le ridica pentru a arde mai bine. 4 (Reg) Lingură mare pentru separat urda de zer. 5 (Bot; reg) Cucurig (Helleborus odorus).