sucală sf [At: (a. 1812) IORGA, S. D. VII, 355 / V: (reg) său~, ~soc / Pl: ~le, (îvr) ~căli / E: vsl соукало, cf bg сокало, scr sukalo] 1 Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe țevi sau pe mosoare Si: rodan, (reg) cicârâc (1), letcă. Vz: depănătoare, vârtelniță. 2 (Reg; îlav) În ~ În cercuri. 3 (Reg: îal) În spirală. 4 (Reg; îe) A-i merge la ~ (cuiva) A avea succes în afaceri. 5 (Reg; irn; Îae; șîf a-i face (cuiva) capul ~) A sâcâi (2). 6 (Reg) Suveică (1). 7 (Mun; Mol; pan) Frigare (1). 8 (Reg) Coarbă² (1). 9 (Mar) Zbârnâitoare pentru speriat păsările.