SUCALĂ, sucale, s. f. 1. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut. Într-o zi, pe-aproape de Sînt Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime de trebi pe capul mamei: niște sumane să le scoată din stative... țevi de făcut la sucală; copil de țîță în albie... CREANGĂ, A. 62. ◊ (În comparații, pentru a sugera ideea de repeziciune, de ușurință în mișcări) Căruța acum am adus-o de la încălțat și i-am mai tras și-o unsoare de cele a dracului, de are să meargă cum îi sucala. CREANGĂ, P. 113. ◊ Loc. adv. În sucală = în cercuri, în spirală. Din răstavul de borceag copt o ciocîrlie se înălța în sucală. CHIRIȚESCU, GR. 134. 2. (Rar) Suveică. La capete ascuțită, La mijloc scobită (Suveica sau sucala). ȘEZ. VII 124. 3. (Regional) Frigare.