sănún (Suc.) n., pl. e și sărúne (Maram.) f. (d. sare orĭ lat. *salo, -ónis. Cp. cu minune, genune). Uluc (jgheab) lung în care se pune sare amestecată cu tărîță ca să lingă oile. – În Serbia (Anuar de Geogr. București 1910-11, 204) sănún, lespezĭ pe care se dă sare vitelor. La Vicĭu (Jiu), sănună, pl. ĭ, locu unde aŭ lins oile sare.