SĂPĂTURĂ, săpături, s. f. Acțiunea de a săpa, săpare, săpat. După trei palme de săpătură, tîrnăcopul izbi ca într-o oală. GALACTION, O. I 149. Unii, cînd dezgroapă la săpătura vrunui zămnic asemenea cioburi, tot la Zaharia le duc. C. PETRESCU, R. DR. 25. ♦ (La pl.) Lucrări de excavare a pămîntului;(în special) lucrări arheologice făcute pentru a dezgropa urme de vechi așezări omenești. Ș-au venit de s-au tocmit aici la săpături. GALAN, Z. R. 379. Acestea sînt obiecte de artă grecești. Au fost descoperite în cursul săpăturilor executate de către arheologii sovietici pe țărmurile Crimeii. STANCU, U.R.S.S. 122.