tineret sn [At: I. IONESCU, C. 5/8 / V: (reg) tânăr~, ~rit / E: tânăr +- -et] (Csc) 1 Totalitatea tinerilor (1) (aflați la un moment dat într-un anumit loc) Si: tinerime (1), (înv) junime, (îvp) tinerețe (12). 2 Mulțime de tineri (1) Si: tinerime (2), (înv) junime, (îvp) tinerețe (13). 3 Totalitatea animalelor tinere (6) dintr-o gospodărie Si: (îvr) tineratic (2). 4 Totalitatea copacilor tineri dintr-o plantație Si: puiet, semințiș.