tinerețe sf [At: PSALT. HUR. 60^v/21 / V: (înv) ~năreață, (reg) tânăreață, tânăr~, tân~, ~reață, ~nir~ / Pl: ~ți, (pop) ~ / E: tânăr + -ețe] 1 Perioadă din viața omului între copilărie și maturitate Si: (rar) junețe, (îvp) junie, tinerie, (reg) tinerime (3). 2 (Pfm; îe) A fi în floarea ~ții A fi tânăr (2). 3 (Îrg; îlav) De cu (sau, înv, din nici) ~ De tânăr (4). 4 (Îs) Prima ~ sau ~ea dintâi Perioadă a tinereții (1) care urmează imediat copilăriei. 5 (Reg; irn; îe) ~n două bețe Se zice despre cineva care este bătrân și ramolit. 6 (Îvr) Copilărie (1). 7 Perioadă de început a existenței unui animal sau a unui copac. 8 Stare a omului tânăr (2) caracterizată prin vigoare și prospețime. 9 (Pop; îlav) Cu ~ Tinerește. 10 (Pop; îal) Viguros. 11 (Fig) Prospețime. 12-13 (îvp; lpl cu val de sg) Tineret (1-2).