titiréz n., pl. e și urĭ (cuv. rom. de forma luĭ chichirez, huhurez, tuturez, tutururigă, buburuz, în care e o răd. imitativă și un sufix -rez, -ruz. E rudă și cu ceh. tetera, jucărie, cu sîrb. titrati se, a-șĭ bate joc, și cu ngr. tuturizo și tsitsirizo, dîrdîĭ). Sfîrlează, jucărie care se compune dintr’o rotiță străbătută de o osie fixată în ĭa și care stă în echilibru cînd o învîrteștĭ răpede. Un băț care se mișcă necontenit de învîrtiturile petreĭ rîșnitoare la moară (V. hadarag). Fig. Iron. Om prea scund: ce titirez!