topuz¹ sn [At: GHEORGACHI, CER. (1762), 268 / S și: (înv) ~us / Pl: ~uri, ~e / E: tc topuz] 1 (Înv) Buzdugan cu capul îmbrăcat în argint și bătut cu nestemate, care (împreună cu sabia, tuiul și calul împărătesc) constituia unul dintre semnele învestiturii domnești conferite de sultan. 2 (Pop; îlav) Cu ~ul Cu sila. 3 (Pop; îal) Cu brutalitate. 4 (Înv; pex) Măciucă scurtă conferită de domn marilor demnitari. 5 (Înv; pex) Buzdugan (1). 6 (Înv) Lovitură la tălpi cu topuzul (5). 7 (Reg) Piatra cea mai mare dintre cele cinci în jocul cinci pietre.