TREN. Subst. Tren, trenuț (dim.), trenuleț, țug (reg.), trăsură cu aburi (înv.), car de foc (înv. și pop.). Tren personal, personal; tren accelerat, accelerat; tren rapid, rapid; simplon; tren expres, expres; motor; automotor, autorapid, aerodinam; cursă. Tren de marfă, mărfar. Trenuț, drezină, autodrezină, decovil, mocăniță (glumeț). Tren subteran, metrou, metropolitan (rar). Locomotivă, locotractor; locomotivă cu aburi; locomotivă electrică, diesel. Vagon; vagon de dormit, vagon restaurant; vagon de poștă, vagon de bagaje, patvagon; vagon de marfă; vagonet; tender. Feroviar, ceferist; impiegat; acar. Șef de tren, mecanic de locomotivă, mașinist; fochist; controlor (de bilete). Stație, gară, haltă. Peron. Șef de stație (de gară). Cale ferată, linie-ferată, drum-de-fier. Vb. A lua trenul, a pleca cu trenul, a călători cu trenul. A pleca din stație. A se opri în stație. V. călătorie.