TROMPET, trompeți, s. m. Persoană (de obicei militar) care cîntă din trompetă; trîmbițaș, gornist. Fusese trompet cu faimă la regiment. VORNIC, P. 43. Maiorul... s-a întors aseară tîrziu la Amara, întovărășit numai de aghiotantul său și de trompetul detașamentului. REBREANU, R. II 272.