trântit², ~ă [At: RUSSO, S. 28 / Pl: ~iți, ~e / E: trânti¹] 1 a Care este doborât la pământ Si: tăvălit (1). 2 a (Pop; d. plante) îndoit spre pământ Si: (reg) tulit. 3 a (D. obiecte) Care este aruncat cu putere sau cu ciudă Si: azvârlit. 4 a (D. uși, porți) Izbit puternic. 5 a (D. oameni) Care s-a aruncat brusc și cu toată greutatea corpului la pământ. 6 a (Fam; d. oameni) Așezat într-o poziție comodă Si: lungit, tolănit (1). 7 a (Fam; îe) A fi ~ la pat A fi bolnav. 8 a (D. un obiect de îmbrăcăminte) Pus la repezeală, neglijent. 9 sf (Reg) Trântă (1). 10 sf (Reg; îlv) A se da de-a ~a A se trânti¹ (16).