tub 1. (it. tubo sonoro, chocallo; engl. tubo, shaker, chocolo; fr. tubo, chocallo; germ. Schüttelrohr, Tubo), instrument de percuție idiofon, de origine pop. braziliană. A fost introdus în orch. simf. Este construit dintr-un corp cilindric de bambus sau alt material, închis la ambele extremități, având la interior pietricele ori bile mici (alice) din metal. Sunetul se obține prin scuturarea t. cu ambele mâini. 2. V. orgă. 3. V. tuburi de schimb.