TURC etnic, nume folosit în ambele țări înainte de venirea Turcilor osmanlîi la Dunăre; epitetul „turc”, sinonim cu „păgîn” se aplica copiilor înainte de botez. 1. Turcu fam.; – Stanciu 1388 (Ț-Rom 50); – ard., 1511 (Paș); – Stepan munt. 1461 (Glos); Ivanco, munt., 1488 (Glos); Turcul, Sim., boier în divanul Moldovei, 1436 (Dm; Mih; nepoții săi: Ivanco, Toader și Mihuță vînd două sate în 1497, dar fiul lui Ivanco poartă un nume turcesc Șaidir (Ștef II 107); Ion (16 A III 26). 2. Turcul ca prenume fiul lui C-tin, nepot Simei (17 A IV 504); fiul Drăgălinei (16 A II 85). 3. + -an: Turculan (Paș). 4. Turculeț, Gh. (Sd XI 57). < subst. o pasăre (Păs) 5. Turca, fam. (Moț); Turcă, Ilie, ard. (C Cos II 482); cf. și subst. turca (brezaia). 6. Turcan (17 B III 458). 7. Turcaș (Giur 291). 8. Turcea (16 A III 113; 17 BII 76, 216; Paș etc.); pîrcălab de Hotin (Sur II); Turc/escu, Gh.(RI XXIX 284); -ești, -eni, -oaia, ss. 9. Turcin (Moț; Ard); – munt., 1654 (An C III 740) -a f. (Sd XI 53); -u boier (16 B I 185); -ești s. 10. Turcioiu s. (17 B I 338). 11. Turciul (17 A IV 181); – Leca (Sur V); – Toader (16 A IV 119). 12. „Ștefan Turcuman, ficiorul Turciului” mold. 1660 oct. 28); Turcuman, vornic (Isp VI¹). 13. Turcus (Ard; Mar). 14. Turcitul, supranume dat celor trecuți la islamism: Mihnea Vvd -; Badea Turcitul (AO XXI 177). 15. Prob. din ung. török „turc”: Toroc pîrcălab., olt. (16 B I 39).