turiță, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee cu flori albe sau verzi, acoperite cu peri, care se agață de hainele oamenilor și de lâna oilor (Agrimonia eupatoria L.). Buruiană de friguri. Se folosește în medicina populară pentru boli de plămâni (Borza 1968: 12): „Frunză verde de turiță / Am drăguț peste uliță” (Bârlea 1924 I: 249). – Din srb. turica (DEX).