târcol sn [At: ODOBESCU, S. III, 253 / V: (reg) tor~, ~oală sf / Pl: ~oale / E: pvb târcoli] 1 (Reg; îlav) În ~ În cerc. 2 (Reg; îlpp) În (sau la) ~ul În jurul. 3 (Pfm; îe) A da ~oale sau, rar, a da, a face (un) ~ A se învârti în preajma cuiva sau a ceva (cu un anumit scop). 4 (Pfm; îae) A umbla pe lângă o femeie, căutând să-i câștige simpatia. 5 (Pop; rar; îe) A face un ~ A da o raită. 6 (Reg) Împrejmuire. 7 (Reg) Loc îngrădit lângă casă sau în câmp unde se țin vitele și oile Si: ocol. 8 (Olt) Margine. 9 (Olt) Circumferință (4). 10 (Reg; îf târcoală) Fiecare dintre cele două discuri de lemn în care sunt fixate capetele șiștorilor de la prâsnelul morii Si: (reg) talger (6), turtă (40). 11 (Mun; Olt; lpl) Rotițe de lemn la războiul de țesut, care ajută la schimbarea ițelor. 12 (Olt) Disc orizontal fixat în partea superioară a uneltei olarului. 13 (Olt; art.) Horă nedefinită mai îndeaproape. 14 (Olt; art.) Melodia după care se execută dansul târcoala (13).