târâtură sf [At: GLOSAR REG. / V: (reg) tăr~ / Pl: ~uri / E: târî + -tură] (Reg) 1 Loc înclinat pe care se dau copiii la vale pe câte un butuc Si: (reg) târâitură (3). 2 (Determinat prin „de băț”) Distanță mică Si: (reg) târâitură (4). 3 (Fig; dep) Om de nimic Si: (reg) târâitură (5). 4 (Fig; dep) Femeie de moravuri ușoare Si: (reg) târâitură (6). 5 (Fig; dep) Cal bătrân și slab Si: (reg) târâitură (7).