TÎNĂR², -Ă, tineri, -e, s. m. și f. (În opoziție cu bătrîn) Persoană între copilărie și maturitate; persoană care nu e înaintată în vîrstă, care nu e matură. V. adolescent. În prag, venind dinspre terasă, apăru un tînăr ca de treizeci de ani. CAMIL PETRESCU, N. 131. Tînărul se zăpăci de tot, ascultînd destăinuirile atît de intime. REBREANU, R. I 30. Închis într-o chilie... zăcea frumosul tînăr de optsprezece ani. CARAGIALE, S. N. 163. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.